duminică, 31 august 2014

"Eu sunt numarul patru", de Pictacus Lore

Am auzit de o multime de ori de cartea asta. Tot de atatea ori am si evitat-o. Nu stiu de ce, parca titlul cartii pur si simplu nu-mi trezea nici un interes. Ma gandeam ca o fi una din cartile alea cu fel de fel de semnificatii si simboluri pe care trebuie sa le descifrezi cu ajutorul lupei. Ei bine, la fel cum mi s-a intamplat si cu alte carti, m-am inselat amarnic. Nu-i in zadar acel sfat celebru: „Sa nu judeci o carte dupa coperta” (in cazul meu dupa titlu)
Cartea face parte dintr-o serie numita „Mostenirile Lorienului”, la noi in tara publicandu-se doar trei volume pana acum: „Eu sunt numarul patru”, „Puterea celor sase” si „Lupta celor noua”.
Deci, sa n-o mai lungim si sa vedem despre ce este vorba.....

Lorienul, o planeta mult mai mica decat pamantul, a fost distrusa aproape in intregime de catre mogadorieni, o specie de extraterestri ce si-au distrus propria planeta datorita neglijentei lor. Din Din pricina ca Lorienul era singura planeta din apropierea mogadorienilor ce putea fi locuibila, acestia se hotarasc s-o invadeze.
Dupa lupte grele ce s-au dat intre mogadorieni si locuitorii Lorienului, acestia din urma recurg la ultima solutie: trimit 9 dintre cei mai tineri lorici pe pamant alaturi de niste tutori numiti cepani, pentru a-si dezvolta abilitatile si a-i infrunta pe mogadorieni intr-o buna zi.
Asupra celor noua a fost aruncata o vraja, astfel ca ei nu pot fi ucisi decat in ordinea numerelor lor. Dupa ce primii trei sunt ucisi, numarul patru, alaturi de tutorele lui, trebuie sa se deplaseze din loc in loc, sa-si schimbe identitatile, locuinta, sa faca tot ce este posibil pentru a li se pierde urma.
Intr-un final, numarul patru ajunge in oraselul Paradise, un loc ce promite multa liniste si pace dupa o lunga perioada in care cei doi locuitori ai Lorienului au fost nevoiti sa fuga si sa se ascunda in fiecare moment.
Cum se va descurca numarul patru in noul oras, cum va reusi sa se integreze incercand sa se comporte ca orice pusti normal de varsta lui, cum se va imprieteni cu diversele persoane de acolo si cum vor decurge lucrurile cu mogadorienii veti putea afla doar daca cititi cartea.

Mie unul chiar mi-a placut cartea, cu toate ca n-are cine ce descrieri sotisficate sau mai stiu eu ce, si astept cu nerabdare sa ma apuc de urmatorul volum. Mi-a placut ca extraterestrii ne sunt prezentati si in alt mod decat cel pe care il stim noi din alte carti SF, sunt muult mai umani, iar actiunea si intamplarile ce se tin lant pe mine unul m-au facut sa nu pot lasa cartea din mana.
Daca sunteti in cautarea unui SF cu extraterestri putin mai umani, cu actiune, putin romance amestecat cu putina drama pe alocuri, eu zic ca „Eu sunt numarul patru” este una dintre multele carti care va vor satisface dorintele.

Si in final, as vrea sa va las un citat din carte, citat care sta oarecum la baza intregii carti, acesta aratandu-ne ca indiferent de cat de rea este situatia, exista intotdeauna un licar de speranta.

“Cand ai impresia ca totul e pierdut, ca totul e cumplit si sumbru, speranta continua sa existe, intotdeauna"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu