miercuri, 9 noiembrie 2016

Cinci cărţi pe care le-am abandonat din diverse motive

Lectura constituie mai mult ca sigur o bună modalitate de a evada pe alte tărâmuri, de a asimila cunoştinte noi, de a ne îmbunătăţi vocabularul, şi cine ştie câte alte lucruri ne mai pot oferi cărţile. Cu toate acestea, deseori lectura poate deveni un chin, facându-ne să ne lăsăm păgubaşi, fie din pricina stilului greoi al autorului, fie ca ceea ce autorul scrie nu se potriveşte cu gusturile noastre, sau fie pentru ca lecturarea acelei carţi ne.... sperie.
Da, aţi auzit bine, unii autori chiar au talentul de a te băga-n sperieţi fără să îţi dai seama. Iar atunci cand o faci, ei bine.... nu-i prea placut....

Tot amintindu-mi de istoricul lecturilor din anii precedenţi, m-am gândit sa fac o listă cu carţile abandonate dintr-un motiv sau altul.
Fără alte comentarii, haideţi să pătrundem puţin în aceasta parte a istoricului meu literar.

1. „Apocalipsa” – Stephen King
Ţin minte ca am început sa citesc cartea asta într-o frumoasă vacanţă de vară, mai exact intre clasele a noua şi a zecea. Curios din fire (cum aş putea fi eu altfel), m-am hotărât să încerc să lecturez ceva horror. Eram curios ce poate face un autor să te sperie în aşa măsură, precum îmi povesteau mie alţii.
Ei bine, cartea mi s-a părut inofensivă la început. Doar la început..... Dupa o lectură mai îndelungată am început sa am tot felul de senzaţii ciudate, nelinişte, sentiment de panică. Tot tacâmul, ce să mai.
Cartea nu este pentru cei slabi de îngeri. AI acolo descrieri macabre, (şi când spun macabru, mă refer aici la descrieri făcute la cel mai înalt nivel), personaje de-a dreptul sadice, un rău ce pare sa domnească pretutindeni. Nu, chiar nu o recomand celor ce nu-s fani horror.
Nu cred ca trebuie să mai spun c-am dat cartea aia cât colo. Şi nici că îi voi mai da vreodată o şansă. NEVER. Noroc c-am făcut terapie cu „Eragon” a doua zi, că o primisem de la cineva taman la momentul potrivit.

2. „Marile speranţe” – Charles Dickens
Citind „Oliver Twist” si „Un colind de Craciun”, chiar aveam.... mari speranţe de la cartea asta. Vreau să spun ca citind doua cărţi scrise de acelaşi autor, te ataşezi de stilul lui, şi te gândeşti că şi următoarele cărţi să fie la fel, sau aproximativ la fel de ok.
Din păcate, n-a fost să fie. Cartea a început tare, tare frumos, dar după un timp personajul principal mi-a devenit extrem de antipatic, acţiunea curgea cu încetinitorul şi parcă nimic nu se mai întâmpla pe acolo.
Am abandonat cartea la jumatate. Nu stiu dacă o voi relua cândva. Poate că da, poate că nu.....

3. „Mizerabilii” – Victor Hugo
Am început să citesc această carte la recomandarile multor persoane. Şi da, recomandările, aşteptările mele şi ceea ce această capodopera are de oferit au fost in deplină concordanţă.
Această carte, săraca, am intrerupt-o de mai multe ori (cred ca asta este cam a treia sau a patra), o dată pentru că ajunsesem într-un punct în care părea că nu mai conteneşte să descrie nobilimea acelor vremuri, si celelalte întreruperi se datoreaza altor cărţi ce au avut o prioritate mai mare pe lista mea de lecturi.
Cu siguranţă voi relua lecturarea acestei cărţi, stilul lui Hugo este pur si simplu, magic.

4. „Jane Eyre” – Charlotte Bronte
O altă capodoperă clasică de care m-am apucat cu drag, şi în mare mi-a plăcut foarte, foarte mult. Pe la jumătatea cărţii parca ceva anume a început să cam... scârţâie, deşi nu prea pot exprima exact ce anume. Pur şi simplu am simtit că între mine şi acea carte nu mai există nicio conecsiune.
Poate dacă o voi relua puţin mai târziu, o voi putea duce la capăt. Aşadar, s-o adăugăm pe listă lecturilor ce necesită a doua şansă.

5. „La Medeleni” – Ionel Teodoreanu
Ce pot să spun despre această carte? Nimic altceva decât c-a reuşit sa-mi provoace un mare şoc, o mare dezamăgire, şi asta tocmai în ultima parte a trilogiei.
După ce am cunoscut fiecare personaj în parte, după ce le-am învăţat toate comportamentele, felul lor de a fi, in ultimul volum autorul parcă a decis să le schimbe complet. Pur şi simplu, n-am mai putut-o recunoaşte pe Olguţa din celelalte volume, nici pe Dănuţ, nici pe Monica. Parcă şi stilul autorului a devenit foarte rigid, nu mai era acea naraţiune care curgea si te ungea pe suflet.
De dragul vremurilor în care m-am apucat de primele două volume, de dragul acelor amintiri plăcute, voi relua cartea în viitorul apropiat, si sper eu, o voi şi duce la bun sfârşit.

Voi ce cărţi ati abandonat si de ce? Care este pricina abandonului? Mai doriţi să le reluaţi cândva în viitor?