sâmbătă, 23 decembrie 2017

Întâmplări cu un câine ghid în capitală, sau cronicile unei săptămâni de excepţie (partea finală)

Textul asta, ultimul din această serie, astepta de mult timp să iasă la lumină. Dar iată că timpul, fie pur şi simplu alte îndeletniciri au acapărat actiivtatea bloggeritului si a povestitului. Dacă sfârşitul lui 2017, si totodată începutul lui 2018 se apropie cu paşi repezi, am decis să scot la lumină această ultimă parte din seria cu câinele ghid Phantom, ducând la bun sfârşit o poveşte a unei experienţe foarte faine pe care eu am trăit-o, si sper c-aţi făcut-o şi voi, citind primele trei postări din serie.

Aşadar, în postarea anterioară Phantom a fost o mare, mare vedetă, bucurându-se de toată atenţia tuturor persoanelor de la liceu. Ce mai este de povestit despre ziua aceea, este doar că am avut anumite dificultăţi în a găsi linia de tranvai, Phantom ne mai fiind nevoit să găsească un asemenea lucru până acum, deci prin urmare, nu putea sti ce anume să caute. Până la urmă ne-am descurcat, nişte persoane foarte de treabă îndrumându-ne către destinaţia dorită.

Despre ce aş vrea eu să vorbesc acum, se leagă mai puţin de ceea ce un câine ghid face, dar se leagă într-o mai mare măsură de ceea ce ar trebui oamenii să facă, şi ce atitudine ar trebui să aibă.

În ultima zi a şederii lui Phantom pe meleaguri bucureştene, am decis să ieşim puţin în oraş, să ne recreem. Urma ca trioul nostru, compus din eu, Phantom si Paul, să ne mai întâlnim cu încă un amic, urmând să luăm masa la un local anume (nu era încă stabilită locaţia).
O dată ce ne-am întâlnit, ne-am tot gândit noi unde să mâncăm. După vreo juma de oră în care am tot oscilat între KFC Romana si un altul, nu mai ţin minte exact care anume, am optat pentru cel de la Romană.
Ne îndreptăm noi plini de energie şi voie bună, precum nişte fluturaşi, către localul mai sus menţionat. Când ajungem acolo, surpriza..... Domnul pasnic, care nu ma îndoiesc că îşi îndeplinea cu sârguinciozitate datoria, spune:
-Vă rog să ieşiti afară, animalele n-au voie înauntru.
-Da, dar acesta este un câine ghid, legea ne permite. încearcă paul să lamurească situaţia.
-Nu îmi spuneţi mie de lege, uitaţi ce scrie acolo. replică pasnicul indicând, probabil, afişul unde se afla interdicţia animalelor de companie.
-Şi totuşi, acesta nu e un animal de companie.... incercăm noi toţi să ne băgăm în vorbă.
-Vă rog să ieşiţi afara....
-Domne, asta-i un câine însoţitor!! Dumneata ştii ce-i ăla un câine însoţitor? intervine pentru noi un client, vădit deranjat de atitudinea pasnicului.
-Nu ştiu yo ce-i ăla, da' n-aveţi voie cu animale înăuntru....
-Am vrea să vorbim cu superiorul dumneavoastră, dacă se poate. spuse Paul.
-Îmi pare rău, dar trebuie să ieşiţi afară, animalele n-au voie aici.
-Dar dumneata nu întelegi că legea îi permite să între aici? a mai întervenit în discuţie o clientă, ce luase parte la întregul schimb de replici.
-Domne, tu întelegi ce-i ăla câine însoţitor? incepu domnul care intervenise în discuţie mai devreme. Câinele ăsta merge cu băiatul peste tot! Şi la WC dacă se duce, câinele trebuie să meargă cu el.! Ce-i aşa de greu de înteles?
După ce schimbul de replici a mai continuat puţin, ni s-a facut în cele din urmă legatură cu managera localului, care a spus că imediat o să vorbească cu superiorii, urmând ca apoi să ne dea de veste cum stau lucrurile.
Ne aşezăm noi la o masă, şi aşteptăm. Dupa vreo cinci minute, domnişoara managera soseşte, spunând:
-Totul este în regulă, am vorbit şi am fost informaţi cu privire la căţeii de acest gen, că au voie peste tot. Ne cerem scuze pentru neplăcerile cauzate, dar nu ne-am mai lovit niciodată de un asemenea caz.
"Sper ca acest caz să fie un exemplu pentru situaţii viitoare asemănătoare", am spus eu in sinea mea, desi dacă mă gândesc mai bine, ar fi trebuit sa fi dat glas acestor cuvinte.
După această întâmplare, totul s-a desfăşurat în mod normal, ne-am bucurat cu toţii de o masă bună şi discuţii înteresante.

Şi acum, la final de postare si de serie, concluzii:
-Pasnicii, vânzătorii, şi toţi angajaţii oricarui tip de servicii ar trebui înformaţi de către superiori că accesul câinelui ghid este permis oriunde. Astfel se pot evida neplăcerile şi discuţiile aprinse ca cea redată mai sus.
-Mi-a plăcut foarte mult atitudinea altruistă a oamenilor. Oriunde am mers în aceste zile împreună cu Phantom şi cu Paul, oamenii ne-au întrebat de fiecare dată în ce mod ne pot fi de folos. Şi în cazul în care n-am fost întrebaţi, am solicitat ajutorul, acesta fiindu-ne oferit din plin. Asa ca, nu ezitaţi niciodată să vă oferiţi ajutorul dacă vă este cerut sau dacă consideraţi că persoana nevăzătoare are nevoie de el. Nu uitaţi, să întrebaţi daca persoana pe care vreţi s-o ajutaţi are nevoie de ajutorul dumneavoastră.
-De asemenea, un alt moment care mi-a sărit în ochi au fost intervenţiile pozitive în cadrul discuţiilor aprinse de la KFC. Oamenii n-au ezitat să intervină în momentul în care au constatat că se face o nedreptate (mai mult sau mai putin voit), ceea ce îmi spune clar că spiritul civic se află din belşug în foarte, foarte mulţi dintre noi.

Acestea fiind spuse, aici se încheie seria noastră cu aventurile lui Phantom prin capitală. Sper ca v-a plăcut tot ce aţi citit, si să ne revedem cu bine, cu alte subiecte faine şi interesante ce merită povestite.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu